Incursiune in lumea celor tineri

Sa recapitulam: te nasti (in cel mai fericit caz ), te dezvolti ( in virtutea unuei societati sanatoase ) iar mai apoi in functie de evolutie iti canalizezi cam tot ce ai acumulat intr-un job visat si intr-o/un muiere/barbat de care ai impresia ca esti indragostit/a pana la adanci batraneti. Nu am sa trec la partea cu “sa ne inmultim ca paduchii si sa ne construim o coliba la malul unui lac unde sa ne trezeasca greierii si broastele fosnind din papura” ci am sa ma opresc undeva pe la job, pentru ca, la celalalt capitol n-am ajuns si ipocrizia mea egaleaza cu zero in dimineata asta. Despre orasele mici se stie: o cariera fructuoasa si 5 conturi grase in banca.. mai greu. Eventual daca faci trafic de furculite suflate in aur, tigari sau mai stiu eu ce.... oricum ceva ce rimeaza cu “la negru”. Nu-ti ramane decat sa-ti termini facultatea ( da da.. aia in care cu ajutorul unei vointe de fier inveti sa-ti faci cafeaua, sa dormi intr-o camera cu o suta si sa te speli la comun ) si mai apoi sa iti cauti de munca. Odata intrat in paine, te trezesti la un moment dat ca ai vrea sa te bagi si intr-o pulpa de pui. Etern nemultumiti, doritori de mai mult, ne luam cochilia si plecam in buricele tarii . Sunt sigura ca simti nevoia de a o lua de la capat cel putin de 3 ori pe an si ca ai risca oricand pentru ceva ce-ti doresti. Problema ta, ( si a mea ca nu-s mai cu mot ) si a multora, e luatul deciziilor. Frica de esec si ma rog...ce mama dracului te faci daca alegi prost si sfarsesti la tomberon. Ei bine vestea buna e ca, indiferent de deciziile pe care le iei in viata ta, vei constata cu placere, ca de fapt deciziile sunt luate si toate te duc intr-un loc care la final makes sense ( nu ma refer la groapa, nu fiti morbizi ). Daca ma insel, impartim tomberonul...pana atunci insa.... ca-n filmele xxx, baga mare!

In for the kill

Am cam lipsit de pe mirificul meu jurnal virtual ca altfel nu prea am cum sa-l numesc si am cochetat cu alte bloguri. Sa-i spunem infidelitate sau inselaciune...cum doriti. Daca barbatii pot, eu de ce n-as putea :). In sfarsit ... nicaieri nu e mai bine ca acasa si pe nicio pagina nu e mai bine ca pe a mea. Deloc comerciala si apreciata de vreo 6 oameni, ceea ce e mai mult decat perfect, va salut cu draga inima si va aduc in atentie o noua melodie pe care am descoperit-o recent si ca de obicei imi plac soundurile un pic mai speciale. Nu pentru ca m-as considera eu vreo deosebita ci pentru ca am niste gusturi .. banale pentru iubitorii de David deejay si alte ciresele de pe ramurele. Trebuie sa ma apuc sa ma scotocesc in buzunarelul de senzatii "tari" pe care le-am incercat in ultimele luni si sa va insir o serie babana de ganduri pe care n-am nici cea mai mica indoiala ca nu le-ati avut si voi macar o data. Avand in vedere ca suntem in miez de noapte si pleoapele mele danseaza un blues cantat de Lisa Stansfield ma rezum la o recomandare muzicala si la simpaticul "i'll be back".

Good luck

Cum s-ar defini norocul...cel despre care se spune ca nu toti il avem. El se produce atunci cand munca depusa intalneste ocazia. Restul e doar o iluzie falsa a ceea ce cred unii ca au realizat. Cariere si avutii efemere. Astazi indraznesc sa-mi simt ambitia pana'n tample. Imi iubesc dorinta nebuna de a trai....altfel. Imi iubesc radioul si le iubesc muzica. Ia de aici ceva mai special...daca esti individualist si daca nu respecti legea turmei. Nu exista trend ci doar lipsa de inspiratie si personalitate. Trendul meu in seara asta e piesa urmatoare.... Nu e Inna sau alte patrupede de gen ci e o piesa care exprima ceva :). Auditie faina !

Tacerea e de aur

Abstinenta...secretul longevitatii. Nu va agitati, nu vorbesc de cea sexuala ci de cea verbala. De o astfel de abstinenta ma bucur eu de mai bine de o luna de zile. La fel ca noptile lungi pierdute in birturi ticsite cu alcool, fete dezgolite si fade, golanei gretosi iubitori de false impresii si colectionari de mizilicuri. Nu mai poate spune nimeni ca n-am incercat. Am experimentat si superficialul ca sa aflu daca e fidela profunzimea in relatia cu mine. Am gustat si din fructul interzis si am incercat sa ascult si varianta pacatosului. Am fost deschisa la tot. La toata mizeria in care sa scalda mai bine de jumatate din populatie si tremur de satisfactie pentru ca n-am placut-o. Mi-am ros unghiile scriind texte melancolice si pline de dispret. Am inghitit acuzele voastre de depresie si negativism. M-am indoit ca o lasa de principiile mele si am ajuns sa pun sub semnul intrebarii visele mele. Crezul meu nu a fost niciodata egal cu al nimanui. Si pentru prima data de cand ma acapareaza adolesccenta sunt foarte sigura si mandra de el. E inspaimantator sa descoperi ca poti face cam tot ce vrei dar ca nu esti pregatit pentru orice. Desi tacecerea e de aur si imi place Depeche Mode enjoy the silence, eu n-am tacut niciodata, n-am plecat genele pe obraz, n-am inghitit in sec dorinta de a urla si de a scuipa avalanse de nemultumiri sau pareri. Am jignit, am lovit, am atacat sau am mangaiat. Sunt o persoana a extremelor si toti cei care au aflat mi-au sugerat mereu sa gasesc o cale de mijloc. Asta fac acum...gasesc cai de mijloc. Am tacut pentru prima data si am ales sa fie ca altii. Ce-am facut de fapt? M-am neglijat pe mine si mi-am neglijat egoismul asta care pana la urma mie mi-a adus doar satisfactii. Am un ego fatal care ma freaca mai bine decat m-ai putea freca tu vreodata (evident vorbind la figurat pentru cei care s-ar putea hazarda...nu ca m-ar interesa). Imi place sa bat asfaltul la 5 dimineata cu informatii noi in micul meu bagaj emotional, sa-mi tremure pana si parul in cap de frig, sa cutreier strazile urmarita de betivii cazuti pe trotuare sau de iubitii refugiati de privirile parintesti prin spatele blocurilor, facand sex vulgar la tomberoane. Sa-mi caut cheile in geanta cu degetele inghetate si sa privesc salbatic cu coada ochiului in spate. Observatorul se bucura de un ansamblu minunat. Actorul insa se bucura de trairi. N-am stiut care rol e mai portrivit si am ales totusi sa observ...si observ ca nu merit sa te vad. Merit sa vad mai mult!

Despre tine

S-a lasat pagubasa noaptea…altfel nici nu ar putea sustine povara luminii de peste zi. Mi-am muscat buzele si am rasfoit agale cateva pagini din Dorian Gray repetand in gand aceleasi cuvinte triste: eu imi platesc pacatele acum. As fi atins sute de buze si niciuna nu s-ar fi simtit asa cum s-au simtit foile aspre cu miros de biblioteca gregoriana petrecute pe sub genele mele. De obicei atarn exotica cu fantezii nemiloase si cu un caracter mai salbatic decat jungla. Astazi m-a oprit o senzatie pe care o am de cand te-am aflat. De cand am aflat ca nu am aflat mai nimic. De obicei silueta masculina rasare din neant apasand cu putere un asfalt acoperit de praf sau manjit de ploaie Alteori apare din coltul strazii cu griji marunte vorbind preocupat la telefon lansand in vant degetul mic ca o doamna rasfatata in parfumerii frantuzesti din anii 80. Amuzanta nelinistea si stangacimea cu care imi asez obiectele in jurul tau, cum ridic tonul sau rad nevrotic si grosolan sau simt nevoia sa atac ca un animal ranit. Mi-am lins lipsurile cu putina cofeina si mai multa nicotina. M-as arunca si n-as pastra mai nimic din mine, poate putin din tine si cate o trasatura feminina din preferintele tale. M-as napusti goala si deloc modelata la genunchii tai si ti-as sopti vreo doua cuvinte lase caci cele mai dure arme functioneaza doar cu gloante si ale mele s-au terminat. Caci totul e si a fost mereu despre tine, niciodata despre mine. Si tu ai zambi si-ai simti, m-ai strange in brate puternic si ai spune ca spre deosebire de Dorian Gray…pacatele le platesti cu mine. .

Back to black (Amy Winehouse)

We've only said goodbye...you go back to her and i'll go back to...black. Mi se pare o piesa geniala, realista, si-mi place la maximum. So daca mie-mi place..ramane pe blog, daca tie nu-ti place well...you go back to others i'll go back to...that's right...black.

Gand scrumat in vant

Am lenevit ca o bolnava si m-am sprijinit in gerul aspru de afara. Au trecut si zilele anoste de sarbatoare si astept sa ma ingrop in a mea munca plina de satisfactii si senzatii uluitoare. Incep sa renunt in a mai crede in ceva soft, ceva light...toate's hardcore mai nou. Am incercat sa ies din nisipul miscator numit izolare si sa imbratisez superbul fenomen de socializare. Nu stiu in ce masura imi iese si in ce masura ma simt prezenta in mormanele de discutii pe care le cotrobai stand la o ciocolata calda cu mai marii colegi de omenie. M-am chinuit sa ignor ce nu mi-ar fi placut sa aud si sa pastrez doar ce imi aduce o mica bucurie la subtirele volum de fericiri pe care am reusit sa-l strang pana la varsta asta a mea...frageda cum spun majoritatea. Pacat ca strania mea dorinta de a ma bucura de toate numai cu mine pare cea mai adecvata. Pacat ca nu-mi doresc sa impart pentru ca nu prea am cu cine. Ce bine totusi ca incerc sa te vad ca pe un viitor succes, o alcatuire de ochi profunzi cu buze rosii, gene negre si pupile caprui. Ti-as arunca micile trucuri estetice si falsele bijuterii si te-as pastra dezbracat. Mi-e teama insa, ca fara artificile din textila, argint si aur, nu va mai ramane mare lucru de vazut. De fapt descopar ca nu mie imi este teama, ci chiar tie. Nu stiu cat de des vezi in oglinda ce povestesti si nu stiu cat de des zambesti din suflet si cata distractie traiesti pe dinauntru. In sfarsit, sarbatori fericite tinere viitor! Sa cunoastem chipuri noi, umbrite de poze stralucitoare postate pe siteuri de matrimoniale, descrieri false si hobbyuri superficiale. Sa ne alcatuim repede lista realizarilor pe 2008 si sa o pregatim pe cea din 2009. A mea e plina:
te vad, te simt, te plac. Ar trebui sa scrijelesti si tu pe placuta adevaratelor sentimente: ma vad, ma simt....ma plac.

Ce faci Mosule? te plimbi? va "simteti" bine?

O noua sarbatoare, o alta magarie romaneasca. Cozi infernale la supermarket, shopaholici nevrotici, vitezomani destrabalati pe sosele, copii needucati si Mosi Craciuni sictiriti fara numar. Colindatorii se aduna in grupuri de cate 50 si vaneaza casele mari in cautare de victime ponosite cu sute de euroi. Nu te sfatuiesc sa le dai cozonaci ca s-ar putea infuria convoiul si sa-si transforme colindul intr-o urare de bine catre cea care te-a nascut. E si colindatul o afacere pana la urma, s-au pornit tinerii la drum inca de la sfarsitul lunii noiembrie. Fratilor la anul sa veniti din martie sa stim si noi o treaba, sa ne pregatim economiile ca sa va platim excursiile la Baicoi. Economistii au prognozat criza economica din timp si ne-au trimis si felicitarile de rigoare cu mesajul simbolic "strangeti cureaua". Hai mai ce naiba, suntem romani, cum sa nu ne sacrificam buzunarele in virtutea meselor imbelsugate, cum sa nu ne imbatam ca trogloditii si sa infulecam ca porcii (don't worry Ghita be happy). Romanul prefera sa cheltuiasca bine pentru a-si cumpara visul american iar mai apoi e pregatit sa se sacrifice o luna platind rate la banci. Ati remarcat excesul de bunatate si amabilitate in prag de sarbatori? Toti care te scuipau odinioara, acum te pupa de parca ai avea gonoree. Initial nu putem invinui omul in incercarea lui inutila de a da viata unei iluzii si unui film care se repeta la infinit pe tembelizoare. Cum sa nu repetam povestea cu ciorapeii rosii, prajiturelele cumparate de la Real, sotul perfect care nu si-a tras-o cu secretara cu cateva zile inainte si prietenii care nu ti-au tras clapa de o suta de ori. Macar o data pe an sa ne prefacem ca ne iubim ca fratii si ne-o tragem ca amantii. Nu mai pot fi acuzata de pesimism, eventual de realism. Se spune ca in seara de Craciun animalele vorbesc si daca le dam ascultare s-ar putea sa ne trezim cu un ghinion sinonim cu recesiunea. Prin urmare evita sa asculti ce povestesc patrupedele feminine pe la baie ca sa nu te impovarezi cu ditamai ghinionul. Legendarul Mos Craciun nu prea isi mai are rostul nici macar in basme. Saracul de el a fost atat de clonat si inlocuit cu Irinei incat sania lui infecta nu mai are putere in fata unui BMW. Noua desaga nu mai ascunde trenulete si acadele, ci gentute de firma si hainute semnate de marii designeri cu incertitudini sexuale care scot tot felul de aberatii numite creatii facute dupa chipul si asemanarea lor ca mai apoi noi sa le cumparam ca tampitii si sa ne falim cu ele pe strazile pline de gropi din Romanica noastra cea de toate zilele. Mi se pare absurda toata transformarea asta sarbatoareasca. De ce nu putem sa ciocnim un pahar de lapte cu miere cu noi insine si a noastra constiinta impacata la umbra unui brad ecologic si la mirosul unui carnat vegetal. De ce trebuie sa dam 1200 de euro ca sa avem pe masa un purcel vietnamez doar pentru ca o cere trendul anul asta. De ce nu putem sa facem ceva simplu si real si chiar daca nu e modelul hollywoodian sa fie unul romanesc dar macar autentic. Sa ne zambim daca simtitm si sa ne scuipam daca ne dorim. In absenta lui Mos Craciun mi-am crosetat o noua dorinta, sa nu transform realitatea altora in realitatea mea. Cu sinceritate va doresc sarbatori linistite si multa odihna celor care muncesc ca sclavii in institutii de rahat alaturi de angajati flamanzi si dispusi sa faca orice pentru mizera leafa de la finalul lunii. Va doresc curaj si sanatate ca-i mai buna decat toate. Va doresc sa initiati doar actiuni inteligente si sa va respectati dorintele umile si sa le transformati in prioritati utile. Mos Craciun exista si din pacate ajunge doar la fetite neobrazate, cracanate si fade. Oricum....hai noroc!

Ghetto sweet ghetto...thank God it's ... music

Pentru ca merita interpretata:

Pentru ca merita ascultata:

De Craciun fii mai bun....

Recomand Cabral
Multumesc Petru pentru afis.
Cred ca e destul de clar pentru cei care isi doresc sa ajute un copil si au posibilitatea de a o face, ca e cazul sa-si puna omenia la contributie.

Ce-mi doream eu mie dulce Nicolae

Ok oficial cu toata depresia imbatranirii, s-a produs si inevitabila schimbare a prefixului. Am 22 de ani practici si ma laud cu vreo 28 teoretici. Anul trecut pe vremea asta ma luptam cu aceeasi teama de rigoare.... sa nu uite careva sa ma sune sau sa-si aminteasca persoanele importante mie ca e totusi o zi destul de semnificativa in tot procesul meu de maturizare. Cum nu se poate sa le ai pe toate, evident ca putine au fost persoanele care s-au indurat sa dea un telefon insa in acest an nici nu ma pot plange de faptul ca mi-au lipsit cateva mesaje. Evident ca persoana la care speri, e mult prea ocupata de obicei in perioada asta a anului ca sa se sinchiseasca sa cheltuie 7 centi si iata-ne, doamne in toata legea, in inefabila singuratate si inegalabila stare de rahat, infulecand agale un tort de ciocolata si sorbind cu jind un pahar amar de vin. Nu sunt adepta chefurilor si betiilor finalizate cu capul in veceu asadar mi-am facut cadou un abonament la sala si un nou cabinet de idei de unde sa scriu si sa-mi scuip frustrarile ca altfel probabil m-as plictisi. Nici foarte superstitioasa din fire, drept pentru care iti marturisesc ca si in acest an imi doresc sa ajung la un radio pe national sa ma poata asculta si bunica mea care e undeva intr-un sat uitat de lume si unde evident Profm Timisoara nu se aude. In sfarsit, principala mea sursa de distractie a fost in ultima perioada scrisul, radioul si cat mai putina socializare. Desi nu cred in prognoze horoscopice iata ca totusi nativii nascuti in 7 decembrie sufera de individualism si au probleme crunte cu socializarea deci parca au nimerit-o baietii. Pana la urma nu stiu de ce sarbatorile si zilele de nastere au devenit adevarate focare de suferinta sau depresii. Singuratatea in momentele de cumpana este cea mai benefica, zic eu, deciziile majore si drumul in viata trebuie ales singurel fara musculitze si purici de tv. In fine, a venit Mos Nicolae? o lae? E ok si preferintele oamenilor s-au schimbat riguros. Daca acum vreo 10 ani imi doream cu succes o papusa Barbie....astazi fetitele de 12 ani isi doresc un prezervativ cu gust de capsuni, scuzati agresivitatea dar alta mai blanda n-am. In trecut asteptam cu nerabdare sa-mi curat ghetutele ieftine luate de pe fasia Gaza si totusi atat de rosii si vesele poate si putin rupte la calcai incat astazi nu pot decat sa sufar dupa noptile entuziaste in care-l pandeam pe Mosh pe la usile vecinilor. Astazi, fetitele instarite nu mai au ghetute, au gentute pe care si le pun pe capul gol si deloc slefuit si pantofiori Jimmy Chu... daca citeste Mircea Badea ce-am scris va intelege cu siguranta ca ii urmaresc cu spume emisiunile...go Badea! Da imi place Badea cu mici exceptii ... care basca mea e problema? In fine, sa revenim. Asadar prin 90' erau in voga fructele mai exotice...pe atunci banane, portocale si la capitolul dulciuri, glucoza sau daca-ti mai amintesti tu primele papusele Barbie aparute, a caror manute nu se miscau si erau machiate comunist, aveau un par rar si in loc de casuta si hainute aveau o tinuta uniforma care nu putea fi indepartata, adica cum sa iti permiti sa dezbraci papusa sa-i vezi putza asa cum azi o vedem la fufe pe la tv. Batzul nu era o nuia cu care ne satisfaceam poftele sexuale ci chiar era un semn de proasta purtare. Care primea batul era un fel de renegat, un fel de Batman fara puteri, un fel de Monica fara Irinel...niste paraziti care au denigrat societatea, refuzatii popularitatii....etc. Batul ala era cosmarul....langa ghetute se mai puneau si carnetelele de note ca moshul sa vada ca azi n-am frecat menta ci am citit capra cu trei iezi....nu capra cu 3 amanti sau capra cu sute de pantofi. Atentie! se puneau carnetele cu note primite la scoala nu oracolele cu notele puse pentru baietii cu cel mai mic sau cel mai mare penis cum se mai practica azi prin licee...nabadaioase mici si netrebnice ce-ati devenit! Ieri am primit de la Matusa mea Adela....(Matusaaaaaaa) o chestie draguta cu ce-si doresc femeile de la Mosh. Si e interesant de pus in balanta dorintele femeilor de astazi si dorintele femeilor din trecut. O sa facem o lista in curand cu dedicatie de Craciun cu ce ne dorim noi mai nastrusnic si evident esti invitat sa-ti lasi si tu dorintele dupa cum bine stii oricum nu se vor indeplini niciodata deci putem sa speram ca sclavii ca suntem degeaba. Dar daca tot avem idei de ce sa nu le scriem. Sa revin la ce primeam noi prin 89'-90'. Intalnirile de la gradinita dupa noaptea cea mare de primit tampenii era cel mai important eveniment din an. AAAAAAAAAA n-ai primit banana? tatal tau nu e pilot? Oh shit...deci daca nu primeai banana e ca astazi cand tu primesti o bicicleta Pegas si colega de banca primeste un Lamborghini. Ce-i drept, unele primesc un kilogram de banane...altii deloc. Cu cat mananci mai multe banane cu atat te plimbi pe mai multe roti. Banana ramane fructul celor instarite. Oricum delicatese se gaseau si pe atunci, napolitate CuCu Rucu cu album, pufuletii aia cu arici care era foarte gustosi, gumitele Turbo si acadelele Lolipop. Intre timp astea au inceput sa coloreze limba si limba sa coloreze cuvinte si cuvintele sa ne bage in pamant si pe www.pitzipoanca.org (excelent site pentru timpul liber, oficial ma simt mai bine dupa ce-l vizionez). Am avansat in tehnologie, stiinta si prostie. Problema e ca nu isi mai doreste nimeni ceva spiritual gen..sanatate, fericire, iubire...kkt..."ce-ai esti pocait? " cam asta ar fi replica data de cei carora ai indrazni sa le faci astfel de marturisiri infecte si deloc trendy. Dar in sfarsit... pana la urma zilele de nastere si cadourile materiale si toate labarelile care exista si habar nu am de ce dracu, fac parte dintr-o societate creata de noi. Traim dupa regulile impuse de noi. Alegem sa fim intr-un fel sau sa fim in altul. Recunosc cu umilinta ca pentru cateva ore am simtit si eu o usoara tristete fata de faptul ca poate cadourile mele penibile de ordin spiritual nu prea s-au materializat sau pentru faptul ca poate ziua mea de nastere ar fi trebuit conform paganilor sa mi-o petrec cu ceva oameni dragi, sa dau de baut si de mancat ...si apoi sa dormim si sa ragaim ca porcii. Cu toate astea undeva pe la 4 dimineata, culmea, fix ora la care m-am nascut, am realizat brusc ca toate conceptiile astea sunt ireale si foarte false. Era sa uit ca nu-mi place sa joc dupa cum dicteaza altii si ca nu-mi place sa cred doar pentru ca se intampla sa creada toti ceilalti. Acestea fiind spuse...ma rog...scrise, sa le multumesc celor care si-au pierdut cateva secunde din viata urandu-mi la multi ani. Iata ce surpriza excelenta....de aceasta data nu mai pot sa-i enumar...pentru ca sunt destul de multi. Va iubesc pe toti cei care mi-ati fost alaturi cu gandul. Le multumesc si celor care mi-au marturisit cu foc zilele trecute ca ma iubesc si cu toate astea n-au avut inteligenta de a-mi da un telefon (observati cat sunt de rautacioasa si cat de multa satisfactie imi produce pedepsitul oamenilor :)). Un mare multumesc Adela Vladislav (matusaaaaa)....my superwoman careia ii dedic acest articol si cele ce vor veni pentru ca sunt scrise cu imboldul primit de la ea. Si acum sa bem ciocolata calda ca prea v-ati obisnuit numai cu vodka si alcool (iarta-ma ca scriu asta cu un pahar de vin in mana). A...ce-mi doream eu pana la urma? Neuroni fara numar si sanatate ca restul le produc eu , si partea nobila e ca tot astea ti le doresc si tie..nu te asteptai nu?

Cadou de ziua mea

Verisoara mea Ada s-a gandit sa-mi faca cadou video-ul asta care m-a mega distrat....ar putea sa-mi danseze si acasa pe parchet...il dau cu ulei....parchetul...nu pe el...sau si pe el/ Multumesc varamea . pup. love you

Art for me

Anca Parghel- I'll be on your side

Refuz sa cred ca s-a stins din viata Ana Parghel, era singura persoana al carei zambet ma facea sa tremur si a carei sclipiri din ochi era cea mai reala dintre cele vazute pana in prezent. Am iubit nu numai talentul ei cu carul dar si puterea ei si increderea pe care eu nu reusesc sa o cunosc. O persoana care mi-a starnit tot timpul emotii frumoase si m-a pus pe ganduri de multe ori. Banuiesc ca ti s-a intamplat si tie sa privesti oameni si fara vreun motiv anume sa tremuri pentru ei, sa te bucuri de zambetul lor, sa plangi de mandrie pentru optimismul si curajul lor. O iubesc pe femeia asta desi nu am cunoscut-o niciodata si imi pare rau ca nu am reusit acest lucru. Prezenta ei cu siguranta a fost marcanta pentru toti cei care au reusit sa schimbe macar cateva impresii cu ea. Pentru mine a fost si este impresionanta, desi nu am reusit nici macar acest lucru. Astazi mi s-a taiat usor respiratia dupa ce am citit ziarul si mi-a luat ceva timp sa constientizez ca a pierdut si scena muzicala romaneasca care si asa e saracacioasa si de multe ori fada. Am privit multe inregistrari cu ea de-a lungul acestui an si nu uit cat de bine ma dispuneau piesele ei in zilele morocanoase. O iubesc pentru ca mi-a facut un bine muzical, un bine din care eu traiesc si cu care lucrez zi de zi. Iubesc Anca Parghel! Odihneasca-se in pace!
O vad si o ascult si am zambetul larg....e grozava ...asculta putin, inchide ochii, misca-te lejer....e incredibila prezenta ei:

Ego fiasco

Am aruncat 3 haine in bagaj, le-am mototolit cu o senzatie usor stranie. Am inchis geanta destul de nesigur stiu ca-mi tremurau genunchii si m-am pierdut undeva pe la ora 21. Nu eram sigura de ce-am impachetat si nici prea sigura de ce-aveam pe mine. Ulterior am descoperit ca nu eram prea sigura nici de ce-am purtat in mine. Dezechilibrata si pierduta intr-o ceata am gonit pe scari. In mai putin de doua ore aveam sa pornesc catre o noua incercare. Aparent absurd, profund... complicat. Senzatia stranie se amplifica pe masura ce ma apropiam de destinatie. Niciodata nu s-a mai luptat atat de tare instinctul din mine cu realitatea de afara. Am pornit cu nesiguranta si-am simtit ca nu avea sa aduca prea multa popularitate. S-au derulat multe imagini si-am vizionat continuarea cu tristete. De obicei imi controlam agitatia printr-o piesa buna sau o baie calda. Inutila incercarea mea de aceasta data. Inevitabilul se producea si m-am lasat purtata pentru prima data de ceea ce nu consideram real....de destin. Credeam ca-l pot modela in favoarea mea. Apoi am inteles ca e menit sa se intample ce-am simtit....as fi vrut sa nu simt insa.... incontrolabil e sinele. Initial cand am privit albastrul am refuzat sa-l indragesc. Am stiut ca ma pierd si-am fost sigura ca nu numai pe mine dar si o parte din ce-am dorit. Imi inghetase pielea si ma simteam murdara din cap pana in picioare, mi-a fost frica sa privesc si simteam dureros de tare povara neincrederii. Mi-am cautat linistea si iubirea in mii de chipuri si pe sute de meleaguri. De fiecare data am simtit... exista prea sus. Exista persoane de neatins si locuri de nepatruns. Sa cauti o privire indreptata catre altceva, altcineva. Sa-ti doresti sa se sincronizeze cu a ta si sa te pierzi dupa afirmatii superficiale. N-am putut sa rostesc nimic, mi-a inghetat debitul verbal si bibilica creatoare. E greu sa dai drumul. Dupa ce am pierdut din zare speranta totul a fost mai usor. M-am trantit in patul rece doborata de oboseala unei incercari esuate. Am deschis telefonul. Un apel pierdut. Am stat 45 de minute si mi-am imaginat ce-ar fi putut schimba un apel telefonic. Ciudat e ca in acele minute senzatia stranie a revenit si-am sunat inapoi cu la fel de multa ciuda pt ce se lupta in mine, raspunsul deloc imprevizibil....nimic din ce-as fi sperat sau ce-as fi visat. Ma durea vocea si cred ca undeva ma durea si faptul ca stiam ca a doua zi se va schimba. Am impachetat din nou dar cu usurinta. Eram sigura de ce-am pe mine si mai sigura de ce-am in mine. Cred ca trebuia din nou sa pierd ca sa aflu ce vreau sa castig. Din nou am ajuns in gara aia puturoasa de un gri melancolic si suferind. Din nou s-au derulat imaginile si m-am trezit. E ora 10 si am dat drumul la microfon, te salut cu atat de multa iubire....toata iubirea pe care mi-am dorit-o si nu am avut-o. Am dat drumul la winamp si-mi canta asa cum ti-as fi cantat si eu tie. Pentru somebody...

Changes

Pentru a mia oara refuz sa-mi parasesc asternuturile. Le prefer calde si pufoase, rusinoase si secretoase dupa ce le-am servit cu cele mai nevrotice visuri. Parca nici nu le-am parasit vreodata caci sentimentul de deja-vu e atat de intens de fiecare data cand mi se crapa pleoapele de zi incat, simt ca intre ele am trait si probabil ca asa si e. Tin totusi minte ca nasul nu imi era inghetatat dimineata si nici nu-mi furisam picioarele sub plapuma cu ardoare dupa ce deschideam fereastra. A mai trecut un anotimp asa cu taraita. Trec peste noi anotimpurile, vremurile si am falsa impresie ca eu raman aceeasi ascunsa intre asternuturi. Probabil asa si e, acum privesc mai adanc insa actiunile nu difera cu mult fata de cele din trecut. Cateodata ma sperie gandul trecerii timpului, alteori imi doresc sa nu o simt ruginita printre intamplari urate si sa nu ma mai simt blocata cu lucruri care....nu mai trec. Parca mi s-a diminuat superficialitatea la maximum si nici nu mai simt cand si cum. E interesant sa simti cum trec norii peste fruntea ta, cum se lasa soarele peste mintea ta si cum se intuneca privelistea populata de personaje infecte, banale, aceleasi din trecut care iti pareau odinioara super eroi. Se schimba doar viziunea...asta era. Nu ne schimbam noi ci doar viziunile noastre asupra....lumii. Nu-mi pare grozav de bine. Viziunea mea din trecut era mai siropoasa, mai optimista, mai bogata si mai picanta. Acum e foarte cenusie, deja previziunile din subconstient prin aripi fara sa ma mai mire. Se duce entuziasmul la un moment dat dai mana cu rutina. Victimele vietii. Stau si ma intreb in timp ce fumez rahatul asta de tigara la care nu mai pot sa renunt, cum am putut sa vad lucrurile atat de diferit, odata, demult. Cu siguranta nu mi s-au inmultit neuronii peste noapte si nici n-am refuzat sa simt cu ochii prin copilarii. E acelasi lucru de care ma acuza toata lumea vesnic. Nu-mi pasa, am devenit extrem de nepasatoare si totusi dornica de aluzii si de confirmari. Nu ma pot lauda inca cu acea mega siguranta de sine. O simt dar nu o fac. Ciudat nu? Intru in contradictie cu sufletul meu. Ne certam ca doua babe sterfelite de prejudecati si mentalitati ceausiste. Inca mai simt mila si nevoia de a ajuta. E bine sa faci bine, ok am inteles asta, deci e bine sa-mi fac bine. Asa ca eu ma simt bine mancand ciocolata la miezul noptii si am sa o fac indiferent de tipul de 30 de ani pe care-l doresc si care-si doreste la randul lui fatuce schiloade vaci mancatoare de iarba pe campuri insipide. Ati vazut oameni frumosi si inteligenti facand alegeri fatal de proaste mereu? Pe mine incepe sa ma cutremure lucrul asta. Ajunsesem, pe baza unor vechi conceptii, sa consider barbatii oleaca mai in varsta ceva mai maturi si mai deschisi la minte. Mai capabili de a-mi intelege handicapurile. Pana la urma depinde de persoana, tot ce-i mic poate fi crescut, tot ce-i crescut poate fi crescut eronat, tot ce nu-i poate fi creat. Porcaria cea mai mare e ca am anticipat si chestiunea asta. Ma duc sa inmoi o pensula in vopsea, inchid ochii si desenez......ar trebui sa nu stiu ce iese, insa cunoscandu-mi dorintele si mai nou actiunile, parca vad ca o sa desenez o barca cu elice si-un zorro cu un album the killers care ma scoate la un picnic. Ideea e ca incetul cu incetul se produc schimbari care nu mai aduc nimic nou, totul devine foarte previzibil. Ori e alba ori e neagra. Cand e gri e clar ca nu va ramane pentru mult asa. Hai ca mi s-au terminat tigarile ma duc la magazin unde deja stiu ca e o tanti draguta care muta mereu pe ProFm si-mi spune ca nici acum nu ma recunoaste :). Maine pe la 10 si cateva minute va spun "buna dimineata...ramai cu ProFm"!

My latest musical love

duminica frumoasa...Kings of Leon- sex on fire

Estetica uratului

Felina zvelta, infofolita in branduri internationale, antrenata cu botox si colagen, adepta achizitionatului, fana cheltuitului, iubita mosului, femeia moderna. Se plimba in pietele mizere cu produse nespalate si taverne uzate pe tocuri colosale de'un rosu vulgar. La intrarea in hala sta parcata cutiuta de metal cu numere de strainatate, inmatriculata in viitor de victima cu cele mai numeroase conturi bancare. Drama incepe din liceu, cand uniformele sumare dezvelesc formele nedefinite. Cu trei telefonae, in trei retele diferite, trei culori distincte, trei tonuri de apel maneliste si o popularitate falsa. Nu stiu in ce moment fizicul a inceput sa faca legea, hainele au inceput sa imbrace caracterul si prostia a inceput sa formeze trendul. Privesc uimita superficialitatea in plina dezvoltare si inca nu inteleg de ce uratul e atat de frumos. O lume aparenta, lipsita de substanta, ne pierdem slujbele in favoarea decolteelor si ne riscam pielea cu neoane de solar. Masochisti innascuti, ne taiem cu unghii false, ne daruim pe covoare rosii si ne imbracam cu animale moarte. Sfidam firescul si imbratisam anormalul. Frumusetea a devenit atat de relativa si gusturile au devenit atat de previzibile incat reusim sa impartim societatea feminina in doua categorii: urate si frumoase. Restul e un banc prost cu Bula la supermarket cumparand gogosi si analizand substantele din care au fost facute. Si eu inca mai iubesc cafeaua proaspata, mirosul de portocala si tenesii comozi. Ne laudam cu naturalete la borcan de crema si pielea frageda sub Cellu m6. Mancam frunze si le calculam fibrele, bem apa si ii numaram bulele. Cand si cum? Dar mai ales ...cine a permis ca toata mascarada asta sa devina stil de viata? Nu-mi dau seama inc e moment ne-am pierdut pe drum. In ce clipa am inchis ochii si-am deschis organele si simturile animalice. Ratiunea si echilibrul? Basme....de Nicoleta.

Grandomania- mama tuturor ranitilor!

Intentionam sa renunt la fumat, sa nu mai trag in piept fumul toxic lasat de oamenii modelati dupa tipare gresite. Monstruleti umani, cu ganduri infecte, lipitori jegoase cu intentii mediocre. E greu sa renunti la un viciu care-ti construieste experienta de viata. Amar gustul dupa trairi ca dupa orice prajitura mult prea dulce. Am cladit si cladesc cu pasi marunti o personalitate verticala, o dorinta mare si un vis frumos. Gandesc cu bine catre oameni rai. Prea multa preocupare pentru restul, prea putina pentru mine. Privind in urma constat ca n-am lasat nimic, privind in viitor constat ca nu stiu ce vreau sa iau. E usor temebel anevoiosul drum pe care trebuie sa-l parcurgem alaturi de persoane care nu merita sa fie alaturi de noi. Grandomani innascuti, perfectionisti de tarabe, mestesugari furaciosi, banditi de buzunare. Au din fiecare cate putin, nu au nimic pe deplin si fura ca hotzomanii aruncand in stanga si-n dreapta laudele proprii asupra jegoasei victorii. Am sa mai aprind o tigara si n-am sa mai expir. Pastrez fumul in piept pt ca toata aceasta actiune egaleaza intalnitul oamenilor descrisi mai sus. Hai sa fim ce nu suntem! Hai sa ne dam ce nu putem sa fim! Hai sa fim romani! Reneg tot ce esti pentru ca esti facut dintr-o mare mizerie. Dulcegariile, linguseala, frumusetea clipelor false. Nu datorez nimic nimanui. Mie-mi datorez sansa de-a te renega. Mi s-a reprosat negativismul, eu sunt foarte optimista....relatez realitatea...doare? Nu pot sa expun un om frumos pentru ca a trecut ceva vreme de cand am intalnit vreunul. Toti sunt eroi, toti sunt maestrii, toti sunt artisti, toti sunt buni, toti sunt perfecti, toti sunt peste mine si peste tine, toti sunt statuete perfect construite. Ce-are daca-mi sting tigara in palma lor de otel? Intr-un final nu poti sa lupti cu un om care din start a pierdut. A pierdut prin ura, a pierdut prin uraciune si pierde prin sfidare. Desteptul cedeaza.... dar prostul insista! Masini tipatoare, replici parfumate, mazga de caracter. Am renuntat sa privesc, am renuntat sa ma implic, renunt sa ma arunc in fidelitate si prietenii remarcabile cu penibilisti. Cel mai mare invins sta mereu la capat de strada cu multimea adunata povestind maretele fapte de-o penibilitate rara. E stralucitul grandoman cu toate armele adunate convins de a sa natura impecabila, intr-o balta de noroi. Vizionara de fel, incerc sa schimb prezentul, sa-l foremz intr-o oarecare armonie si prost sa fii sa mai incerci. Il ai langa tine la lucru, dai peste el la magazin, n-ai cum sa nu-l observi pe centru, nu poti sa te feresti de el la petreceri. Magafonul tuturor. Pacaliciul cartilor. E un fel de exemplar prezent peste tot si culmea e ca desi e evidenta aura neagra, pentru el e cea mai aurie dintre toate. Parca te oftica atata siguranta de sine din partea vreunei persoane deloc stralucita. Partea frumoasa e ca astia reusesc sa adune si sa cladeasca pe munca altora, furand, mintind, vanzand gogosi, pupand funduri. Cu siguranta dai si tu de el, e un prototip, o matrice eronata. Mai rau e ca toata grandomania e de partea tristilor. Grandomania nu mai e de mult enervanta...a devenit trista, demna de mila. Trecuta si depasita. Ma tem de maturitate ca de dracu! Nu ma tem de pacalici insa...pentru ca eu stiu ca si tu sti care sunt! Sting tigara si ma bag la o carte....citesc in toata ignoranta mea in speranta ca la final de drum....desi n-am adunat capital....am adunat inteligenta......aia de care grandomanii duc lipsa.

Cugetari scrumate

Cum faci cand universul te ajuta sa-ti materializezi dorintele, dar iti permite sa vezi efectele asupra celorlalti, si observi ca nu sunt cele mai bune? Cum alegi sa te bucuri de ce ai obtinut fara sa-ti pese ca o alta persoana paseste oarecum inapoi? Simplu. Toti ne meritam soarta. Mila distruge profsionalismul. Compasiunea distruge ratiunea si evident, aparentele inseala. Metodologia unei cariere longevive e sa fii tu si sa faci totul in asa fel incat sa-ti mearga tie bine. Pupincurismul e un mega trend in ziua de astazi si pe mine ma dezgusta. In ultima peroada am vizionat o gramada de lucruri interesante legate de legea atractiei si de puterea mintii. Constat cu uimire ca o gandire pozitiva aduce atat de multe lucruri bune pe m patrat. O perioada de timp era sa uit cine sunt si cat de multe pot, si era sa admir ceea ce detest. Noroc cu nenea univers care mi-a aruncat subtil o foaie in brate in timp ce ma indreptam spre casa pe care, printre alte idei scria: "razbunarea e arma prostului, prostul e marioneta razbunarii" si "exista prieteni buni, dar cei de acum nu se identifica". Prin urmare m-am dezmeticit acum doua zile si mi-am revenit brusc. Hei fetitza......baga mare ca ai pierdut vremea cu prostii. Dar e ok sa-ti mai iei concedii si sa te mai abati de la drum ca sa mai inveti una alta. Interesant e ca unii nu realizeaza ca trebuie sa fii destul de inteligent ca sa faci pe prostul, si ca trebuie sa fii destul de prost ca sa faci pe inteligentul si sa faci dezacorduri gramaticale in timp ce arunci cu flegme in popor. Nimeni nu se conteneste din pareri si din invataturi. Sfaturile vin mai des decat apa la robinet. Toata lumea a trecut prin multe, toata lumea stie, toata lumea cunoaste, tu esti un imatur:))). Partea buna e ca trebuie sa fii f imatur sa-ti pierzi secundele identificand imaturi si aruncand judecati. Oamenii se impart in doua categorii: figuranti si actori. La randul lor, actorii joaca diferite roluri, secunare sau principale. Insa cel mai important rol e evident jucat de tine. Eu am uitat lunile astea ca, pionul in toata meseria sunt euu, nu tzipiripii care ma critica sau care-mi dau mie lectii despre cum sa fiu. Nicio experienta de viata si nicio carte nu permite bagatul in seama cand la tine in gradina rahatul e de 2 m si nu te mai vezi de el. Vorbe mari...oameni marunti. In fiecare zi mi se intampla sa aud vorbe mari de la oameni marunti, in fiecare zi incep sa inteleg ca pana la urma totul se reduce la mine si la ce iubesc eu. Din fericire iubesc putini oameni si f multe activitati. Sanse nu mai dau pentru ca eu am invatat ca nu sunt in masura sa dau sanse, si simplul fapt ca exist si pot sa fac cate ceva e in sine o sansa. Toti au sanse, putini stiu. Am recules ce-am ignorat si mi-am repozitionat traiectoria. M-am asigurat ca totul e echilibrat si m-am aruncat in ring. Oficial "ma bat" pt mine si pt ce iubesc. Interesant de vazut cum ne transformam atunci cand vine vorba de a ne apara ce ni se cuvine. Ca niste animale salbatice ne scoatem ochii. Mai trist e cand unii incearca sa apere ce au pierdut de foarte mult timp. Incep sa cred ca legea atractiei functioneaza atat de grozav incat toata ziua e un experiment si toate lucrurile se arunca asupra mea si eu le manevrez fara sa stiu. E foarte important sa stii ce vrei si sa traiesti fiecare zi cu gandul la ceea ce vrei si la lucrurile care te fac sa vrei asa. Mai sting o tigara ! Pe nasul celor care coc idei degeaba, care pupa funduri nespalate si care aduna orgolii nesanatoase.

I like

- mirosul de frunze uscate
- barbatii modesti
- microfoanele colorate
- muzica rock si jazz
- ciocolata de casa
- linistea din biblioteci
- flirturile nevinovate
- faptele bune care nu cer rasplata
- sitcom-urile
- patul mare si pufos invelit in cearceafuri de plush
- maturii cu apucaturi de copii
- placinta calda cu mere
- laptele cu miere in zi de Craciun si puloverele de mohair
- plimbarile in parc
- oamenii frumosi si "frumosi"
- inceputurile de saptamana
- urarile de bine
- prieteniile neconditionate
- blondele nenaturale
- cretzele ce-si doresc sa aiba parul intins
- baile fierbinti in miez de iarna
- animalutele pufoase
- sinceritatea in situatii de criza
- discutiile aprinse in care eu am dreptate
- victoriile atinse
- stelele cazatoare
- apusurile sangeroase de vara
- ghioceii
- privirile de aprobare
- limbajul trupului
- amorul de dupa despartire
- despartirea de dupa amor
- sunetul bomboanelor m&m
- nasul inrosit de frig
- pielea fina
- mirosul de portocala
- prospetimea adolescentilor
- entuziasmul incepatorului
- dezamagirea avansatului
- salariile bune
- hainele sport
- tocurile mici
- culorile vii
- mancatul seara
- cititul pe tren
- pauzele de tigara
- tigara de dupa efort

What do you like?

Demmo

Din ultima mea emisiune la West.... cam trista in voce dar cu mesaje de bine :P.