Remember the time

Oficial astazi a fost ultima mea emisiune la vest. Am inceput energic si ma gandeam ca si finalul va fi pe masura. Pe parcurs insa, m-au napadit amintirile. Cateodata mi-as dori sa nu am o memorie grozava si sa traiesc de pe o zi pe alta, fara sa stiu ce a insemnat trecutul. Acum e liniste. La un moment dat ma gandesc ca toate franturile si toate framantarile te forteaza sa schimbi macazul. Nici nu stii in final care e traiectoria vizata de soarta si a carei destinatie esti tu. A si plouat, pe semne ca la mine intensitatea trairilor e egala cu taietura provocata de topor. Pentru vreo 5 ore am derulat in nestire imagini, evenimente, oameni, emisiuni, nostalgii, emotii, rautati, certuri, disconfort, taciune, amar, lacrimi, zambete, urlete, euforii, microfoane, priviri, barfe, fisuri, imperfectiuni, culori, sunete, piese, vorbe, expresii etc. Am stins calculatorul la final si m-am ridicat oarecum multumita de mine. Inceputul a fost greu, continuarea a fost denivelata, finalul e departe. Asa, prin sute de amintiri mi-am amintit ca, in prima mea luna de radio, a trebuit sa prezint un "eveniment muzical" la care participau ceva persoane cunoscute. Mi-am amintit cu cata strangere de inima defilam printre persoanele respective si cum mi se taia firul cand eram la microfon incercand sa prezint acolo doua persoane amarate. Desi evenimentul a fost un mega esec pentru ca nu a venit mai nimeni, eu aveam emotii si in fata acelor 3 oameni. Asta pentru ca pentru mine a contat mereu cel din fata mea sau cel care asculta. Fie ca e unul, fie ca sunt o mie. N-am masurat niciodata in cantitate, poate gresesc, de multe ori gresesc...poate de prea multe ori. Neesential, ce am retinut din acel moment? ca nu sunt facuta pentru lumea asta mondena, ca nu ma incadrez intre pitzile astea perfecte ca fizic si impopotonate in lapte si miere, ca sunt prea simpla pentru situatiile astea complexe, poate prea proasta sau poate prea umila, dracu stie. Totusi am retinut vreo doi oameni din trupa Zale, cu predilectie pe Yolo Jacques si mai apoi pe Raku. Imi amintesc perfect ca Yolo citise de la 700 de m nesiguranta mea. Asa e cand te zdruncina lipsa de experienta. Te simt mai marii :). Omul ala a ramas cam singura amintire mai frumoasa de la evenimentul ala care a fost un mega esec pt mine ca prestatie de prezentator de 2 lei si pt cei care l-au organizat pt ca nu s-a bucurat de public. Mai apoi mi-am dat seama ca pentru mine toate lucrurile s-au derulat mult prea repede. O iau incetul cu incetul. Nu neg ca nationalul e tinta mea intr-un final, nu neg ca am si atins-o dar am eliminat-o cu discretie din nesiguranta, nu neg ca sunt lasa, nu neg ca am indoieli cum nu neg ca multi oameni respira aer degeaba si mananca caviar dupa ce au iesit de la buda fara sa se spele pe maini. Nu-mi neg defectele, pentru ca inca nu mi-am acceptat calitatile. Intr-o oarecare masura, astazi s-a incheiat un capitol in al meu trecut tumultos. A se observa si a se retine judecata bighidoaicei de 21 de ani (eu). Mi-ati fost alaturi cu privirile si gandurile vreo 7 luni de cand am facut blogul asta, sau poate chiar mai bine si realizez ca .... dezbat mult prea mult lucruri care intr-un final... nu conteaza. De luni incep o noua emisiune la un alt post, este vorba de ProFm si cu aceasta ocazie voi schimba si discutiile pe care le-am initiat in cadrul acestei mici suete de tigara electronica pe care mi-o permit cu voi zilnic. Am stins o gramada de tigari aici si am ars o gramada de refulari. Nu stiu cate mucuri voi strange si nici daca voi mai fuma mult. Ideea e ca pana la maturitatea suprema toti fumam minciuni, experiente, esecuri, falsuri. La un moment dat ne oprim din fumat, insa si atunci tot se mai intampla sa tragem cate un fum pe la colt dupa ce ne-a bagat cineva cutitul in coasta. Fumatori pasivi sau nu, tocmai am mai sints una. Pe maine !