Nesansa da a mai acorda o sansa

Mai aprind o tigara si-mi trag alaturi o cafea ieftina, cu un gust amar de ti se strang buzele inainte sa o gusti, iti dau lacrimile de nevoie dar te simti si obligat sa o consumi pentru a-ti asigura randamentul pe ziua de azi. Nu ma mai chinui sa privesc afara pentru ca vremea e mult prea mohorata ca sa mai admir ceva. Eventual mirosul de praf prespalat pe care l-a lasat ploaia dupa ce si-a facut de cap. E un miros de umezeala si mucegai care te face sa strambi din nas sau sa te abtii de la inhalat. Ma ustura narile si nu mai stiu daca e de vina raceala din corp sau raceala din suflet. Se spune ca e bine sa acorzi sanse atunci cand lucrurile nu merg bine sau cand sunt la inceput si inceputul e de un rahat desavarsit. Deja cred ca situatia de a fi nevoit sa acorzi o sansa e din start cea mai mare nesansa a omului. Problema mea e inima si instinctul pe care m-am bazat mereu si care deocamdata m-au ajutat sa dau de greu nu sa si scap de el. Dar vorba matusii mele, cum cred ca eu ar fi viata fara greutati. E drept, un pic monotona, dar uneori si greutatile astea ar trebui sa-si mai ia un concediu. Dar avand in vedere ca eu n-am mai avut un concediu de aproape doi ani de zile, ma gandesc ca si ele lucreaza la unison cu sufletul meu zapacit. Inceputurile sunt grele oricum le-am lua, poate grele e prea mult spus....hai sa le spunem...incomode. Dar sa stai cu sulita in coasta si sa zambesti tremurat nu e tocmai situatia....ideala. Te fortezi sa intinzi elasticul la maxim pana se rupe. Incercam sa nu incercam ca n-am incercat cand ar fi trebuit sa incercam. Nici nu stiu de unde regula asta cu a doua sansa. De ce nu a noua sau a 1000-a sansa. Oricum oamenii se plictisesc destul de tare, de ce cand vine vorba de acordat sanse au limite, restrictii si lipsa de timp? Nu se merita sa-mi pierd timpul dandu-ti o alta sansa...dar se merita sa-mi pierd timpul in mall cumparandu-mi 1000 de haine. Pana la urma nu inteleg de cand a devenit omul atat de suprem si de complex de-si permite sa ierte si sa ofere sau sa ia sanse dar, in acelasi timp, sa se considere un bun crestin si sa creada cu sfintenie in exista unei divinati pe care o venereaza in momentele neplacute. Nu e putin ironic? Sa crezi ca exista ceva mai maret decat tine care se ocupa de judecat oameni, sa fii sigur ca vei fi si tu judecat la un moment dat si intre timp, tu sa te joci de-a divinul. Lupta cea mai crancena se da pentru sanse. Cei care pornesc in lupta pentru sanse cred ca sunt deja incadrati la capitolul nesanse. Logica mea nu bate in piua dar bate undeva in abis. Cati ar intelege ca jocul meu de cuvinte nu ascunde inteligenta si nici grandomanie, ci doar nesiguranta si curiozitate? Primul cuvant e cel mai frapant la fel ca prima imagine sau primul contact vizual. Pe ambele le poti schimba cu succes insa deja e o problema daca trebuie sa le schimbi. Pentru unii lucrurile merg ca unse si se incadreaza la fix fara vreun efort. Cred ca aia e de fapt marea sansa pe care ti-o ofera divinitatea. In momentul in care trebuie sa implori pentru o sansa unui om lucrurile nu se nimeresc niciodata oricat ai incerca. Mi-am dat peste dinti cu ceasca de cafea cand am realizat ca ieri mi-am spus...." hai sa mai dau o sansa...poate asa trebuie". Pana la urma traiesc din nesansa de a fi nevoita sa fac lucruri pe care nu le agreez si numai pentru ca sunt prinsa in propria mea capcana. Norocosii se bucura de sanatate, bani si multe alte luxuri sentimentale, cateodata am impresia ca si divinitatea lucreaza cu nepotisme. Inainte da a-ti stampila soarta se gandesc...mah hai sa le dam astora si famililor lor si mai apoi ii aruncam pe ceilalti amarati sa se lupte ca figurinele leggo. "Hmmm asta e blondut, arata bine, i-ar sta bine cu un Porche, o blonda faina, o sluja divina si un ponei alb. Asta e cam cioplita la figura, mah care ati modelat-o asa de prost, nu vedeti ca e cu defecte, no o trimitem la fabrica din cucuietii din vale si daca vrea mai mult, nu are decat sa lupte."
Alegerile... proaste sau bune? Niciodata nu stii daca din marele rau va iesi ceva bun sau invers. Pana la urma nu exista alegere buna sau proasta, ci doar sansa....sau nesansa. Nu stiu cat de acord sunteti voi cu mine pentru ca in general eu vorbesc ca Moise in pustiu si blonda tzatzoasa prietena cu patronul vorbeste despre fluturasi unui camp de maci. In sfarsit, ma gandesc ca din toate nesansele....s-a ivit sansa de a-ti scrie tie. Cateodata imi pasa ca nu-ti pasa...cateodata nu. Gata....s-a dus si asta, mi-a ramas mirosul de fum pe degete si gustul amar. Mai sting o tigara ca sa-mi pot aprinde alta mai tarziu. Ma duc sa ma spal pe maini pentru ca stiu ca mirosul nu se va duce niciodata definitiv, sunt lucruri care raman, vicii care au consecinte, semne care disting. Ori ai sansa de a fi insemnat ori nesansa. Problema e sa intelegi ca nu esti tu cel care le imparte, ci ala de sus in care nu crezi.