
S-a lasat pagubasa noaptea…altfel nici nu ar putea sustine povara luminii de peste zi. Mi-am muscat buzele si am rasfoit agale cateva pagini din Dorian Gray repetand in gand aceleasi cuvinte triste: eu imi platesc pacatele acum. As fi atins sute de buze si niciuna nu s-ar fi simtit asa cum s-au simtit foile aspre cu miros de biblioteca gregoriana petrecute pe sub genele mele. De obicei atarn exotica cu fantezii nemiloase si cu un caracter mai salbatic decat jungla. Astazi m-a oprit o senzatie pe care o am de cand te-am aflat. De cand am aflat ca nu am aflat mai nimic. De obicei silueta masculina rasare din neant apasand cu putere un asfalt acoperit de praf sau manjit de ploaie Alteori apare din coltul strazii cu griji marunte vorbind preocupat la telefon lansand in vant degetul mic ca o doamna rasfatata in parfumerii frantuzesti din anii 80. Amuzanta nelinistea si stangacimea cu care imi asez obiectele in jurul tau, cum ridic tonul sau rad nevrotic si grosolan sau simt nevoia sa atac ca un animal ranit. Mi-am lins lipsurile cu putina cofeina si mai multa nicotina. M-as arunca si n-as pastra mai nimic din mine, poate putin din tine si cate o trasatura feminina din preferintele tale. M-as napusti goala si deloc modelata la genunchii tai si ti-as sopti vreo doua cuvinte lase caci cele mai dure arme functioneaza doar cu gloante si ale mele s-au terminat. Caci totul e si a fost mereu despre tine, niciodata despre mine. Si tu ai zambi si-ai simti, m-ai strange in brate puternic si ai spune ca spre deosebire de Dorian Gray…pacatele le platesti cu mine. .

0 comentarii:
Post a Comment