Buna dimineata

Sunt o extremista. Polii opusi imi guverneaza majoritatea gandurilor si mai toate vorbele. Noi am mai vorbit despre asta. Unul a stiut cum sa-mi reteze culmile abrupte in situatii limita. Ieri m-ai palmuit pentru prima data. Nu stiam cum sunt palmele sentimentale daruite cu verticalitate de oameni pe care-i iubesti in tacere si care se incapataneaza sa-ti arate calea de mijloc. Ieri mi-a parut rau si m-am simtit egoista. Dimineata asta mi-a aratat o racoare de vara care seamana usor cu zapada de pe pervaz in miez de iarna. Doar copiii isi cer iertare. Doar eu ma scuz in infinitele mele gesturi necontrolate si in valurile verbale in care te inec. Ieri te-am simtit obosit si ieri am simtit ca am gresit. Sunt o extremista. Uit cand iubesc prea mult sau cand detest prea intens. Sunt tanara in dimineata asta. Sunt tanara si nesabuita si tu esti alinarea mea. Cafeaua amara sorbita in greata si fumul de tigara tras cu sete mi-au readus o senzatie pe care de obicei o simt in final. Astazi te-am pierdut. Ieri am gresit si in dimineata asta am realizat cat de mult te-am obosit incercand sa-ti arat ce sunt, de cand sunt in jurul tau. Se poate ca noi, donsoarele virgine intr'ale vietii sa nu realizam ca in toata straduinta de a demonstra si de a oferi, uitam sa cantarim cantitatile. Ca tot romanul suntem abundente si obositoare. Dar EL va sti si cel mai probabil va intelege. Cel mai ideal ne va spune si cel mai perfect, ne va ghida. Sau ne va lasa suspinand si reptetand la infinit aceeasi intrebare "buna dimineata? unde am gresit?".