Nota catre iubitorii modernismului

Am sa va salut cu respect pentru inceput. Am sa asez cuvintele in pagina cu tarie si coloana. Am sa astup toate reprosurile cu pamant nefiltrat. Am sa las toate invataturile neproductive primite de la voi sa se descompuna sub piciorusele mizere ale ganganiilor din subteran. N-am sa vin cu blasfemii si nici cu durerile-n cot de rigoare. Asa as fi facut ieri. Dar zilnic invat ca indiferent de mandriile mele si principiile mele revolutionare concluziile raman aceleasi. Evenimentele se incadreaza in acelasi mod. Superficialul ramane la fel de pretuit precum instinctul animalic pe care ati ajuns sa-l catalogati ca fiind....normal. Ratiunea e un fel de maioneza expirata inlaturata de pe un sandwich achizitionat in graba. Am observat cu tristete ca acceptarea si recunoasterea atrag dupa sine aceleasi reactii precum negarea si renegarea. Imi plac in continuare privirile voastre bulbucate cand arunc cu incredere convingerile “old school” pentru voi si atat de “safe teenage” pentru mine. Am inteles ca problemele nu dispar daca ne refugiem la capat de lume si ne laudam cu o noua identitate si un nou inceput. Am reusit in acelasi timp sa convietuiesc cu noile idei si cu noile placeri. Dar nu am reusit niciodata sa le traiesc cu aceeasi intensitate ca si voi. Din pacate ma scald in ape profunzi si astea superficiale care ridica in slavi momentul, nu-mi aduc decat senzatia ca am platit o prostituata sa scape un tanar de virginitate. Simt ca placerile voastre de moment sunt niste lucruri banale cumparate la colt de strada. In continuare atac visul si porcariile astea de sentimente care pentru voi sunt niste bancuri proaste. Ciudata e rusinea pe care uneori o simt si care n-ar trebui sa apara decat la cei slabi. Oficial sunt slaba. Sunt invadata de intrebari si de senzatii necunoscute. Ma tortureaza gandurile si cu toate astea apreciez dorinta ego-ului meu de a privi lucrurile putin...altfel. Pentru voi cei care ma scuipati... sunteti interesanti. Pentru voi cei care intelegeti...sunteti fascinanti. Pentru noi ce care convietuim....suntem mici...mult prea mici in fata naturii. Paharul tau e la fel de gol precum profunzimea pe care o simti intr-o piesa haotica lipsita de versuri si savurata in mireasma unei marijuane. Sa traim bine!!! Oare traim macar putin?