Nico is crazy

Sunt nebuna cand visez. Sunt cea mai netrebnica cand imi traiesc pasiunile. Sa-l am aproape, eu desenand curbele unor ganduri negre, el fredonand versuri. N-am dormit toata noaptea. Te-ai gandit la mine? Nici macar. Nu mi-ar ajunge o noapte sa gandesc tot ce-as vrea despre el. Nu mi-ar ajunge o adolescenta sa-mi descriu starile. M-am suparat cumplit. M-a cuprins amaraciunea cu niste furnicaturi in talpi. Ma apasa o greutate incredibila si-am simtit ca ma sufoc. N-am mai avut putere sa inhalez atata neputinta. De multe ori ma sugruma ca un ghips dorinta de a fi femeia pe care o admira, femeia pe care o iubeste, femeia pe care si-o doreste. Am trantit usa si am alergat pe zeci de stradute intortocheate. In final am ingenuncheat. Sunt invinsa! M-am invins inainte de a ma invinge altii. Mi-am dorit sa ma trantesc in pat goala si sa ma acopar cu spinii unui trandafir. Esti ca o vita de vie crescuta peste privelistea ferestrei mele. Scriu prabusita la radacina unui copac ciopartit de generatiile de iubiri neimplinite. Plang langa arborele unor traume spirituale, langa o familie imaginara, cu tremuratul atingerii tale. Cand il ating sunt ca varul. Sunt ca un cavou. Nu misc, nu respir, nu traiesc. Simt o moarte clinica si o calatorie in vid. Astazi e prima zi in care te-am iubit moarta si nu te-am adulmecat vie. Ciudat cum sentimentele neimpartasite ucid asa cum nu m-ar ucide foamea sau setea. M-am vazut descompusa in mii de particule ce-mi zburau prin fata ochilor precum toate imaginile in care ma lasi sa te iubesc, ma asculti cand iti vorbesc si ma intrebi mirat “ce ai?”. Nu am. Nu am nimic….absolut nimic si asta ma omoara incet.