Auuuu

Sunt sigura ca a fost dureros....dar ma ajuta privind oamenii care ma scot din sarite si imaginandu-mi ca-s ei in locul astuia. Cam malefic nu? Eh :)))

Un fel de Mini Me la job

Cam asa fac si eu la job... dar am scapat cu injuraturi. Sper sa nu-mi scape si mie cineva o cartulie in cap :)).

Papi mia cariciu para los “paizanos”

Zambesc. De obicei cand fac tampenii trag si cate un ranjet pe masura consecintelor. Desigur, e ca la circ. Acelasi clovn simpatic care face scamatorii nereusite, are zambetul larg si o ditamai lacrima pe obrazul drept. Din nou ma ancorez in socializari esuate si arunc cu bolovani in cristalina apa de la marginea sufletului. Mi se pare ca din atat de multe observatii si din atat de multe sfaturi niciunul nu e real. In continuare accept si le incerc pe fiecare ca la final sa pot sa le arat cat de mult se inseala cu argumente solide. De fapt e o chestiune de orgoliu. Ma intelegi nu? Cineva trebuie sa aiba dreptate si ar fi decent sa fiu eu cea care iese cu fruntea neteda si scantei in ochi. Sa-l luam ca exemplu pe EL. De ce? Pentru ca EL se zbate, cel putin aparent, pentru binele meu. Prin urmare ar fi absurd sa o dau ca exemplu pe Tina care mananca rahat cu lingurita pentru o tura cu masina si rupe mesele in club, dar cand ma vede la cafea imi improspateaza vesnic memoria cu “traieste-ti viata, fii vesela, sa facem o hora, viata e roz, iureshhhh”. Mda. Tina saraca traieste din ciubucuri si singura ei smecherie e ca pune muzica house in cracii goi si sfarcurile la iveala. Desigur Tina e... idealul lor in viata. Femeia cu mustata....si marar, nu e pe ciclu, nu are nervi, e mereu vesela si nu se caca. Nu inteleg de ce vesnic prostia sau pur si simplu veselia asta lipsita de fond e mult mai cool si mai dorita decat un om care e.... om din toate punctele de vedere. In fine asta-i alta poveste poate ma lamuresti tu ca eu nu pricep. Astept sa implineasca 50 de ani sa devina un cacat pe bat si o sa vad atunci ce sfaturi imi mai da.
Asadar, EL. Oh elllllllll...oh daaaa. Orgasmic de-a dreptul si de-a stangul. Sa ma concentrez. Ma concentrez....ba chiar daca ma mai concentrez mult...liniuta de pe tavan o sa devina cerc. Sa nu mai vad partea goala a paharului. Pai eu ce sa fac daca am parte numai de barbati imbracati....o mai iau si hormonii mei razna, daca nu visez la barbati goi....macar la pahare. Sa las copilariile. La 22 de ani? Repet.....la 22 de ani???????? Si acum...doamnele mele, domnisoarele mele, dragele mele, spuneti voi de nu-i asta replica magica a barbatului care te refuza decent si nu vrea sa-ti franga inimioara in paishpe’. En fin si eu ca orice troglodita mica....ma indragostesc tam nesam de Aladin si lampa lui fermecata. Problema e ca Aladin de obicei e cuplat cu Ileana. Sau e un troglodit tatuat intre picioare si epilat la fifinel. Ideea e ca, tot curentul asta emo.... (acum injur de toti dracii) a transformat oamenii profunzi si cu o afinitate fata de lucrurile mai deosebite, poate chiar mai creativi in situatii critice, in niste exemple de negativism. Oficial am intrat si eu la categoria “ASA NU PISI”. O gamiash’ cracii...daca va scriu sensibil...va cacati ca-s emo.....daca scriu dur, va cacati ca vorbesc prea urat pt o donsoara. Eu zic ca femeile inteligente isi gasesc mai greu parteneri nu pt ca au ele pretentii (asta se zice de obicei)...ci pt ca pur si simplu vor ceva mai complex decat fifinel si balanel la carciuma. Pricepi tati? Si acum....mie-mi place laptele cu cacao si Seinfeld sambata seara. Mie-mi plac articolele triste pentru ca sunt mai realiste si-mi place de mine ca dintr-o mie....stii clar care-s eu. Hai papapapapapapa!!!!!!!!!!

Cu si despre Sine

Poate ca suna putin egoist dar pana la urma, cam toate se reduc la Sine. Inclusiv iubirea pentru ceilalti. E tot o forma de intregire a Sinelui. Am stat si am privit destul de mult zilele astea. Imi place statutul de observator la fel de mult cum imi place mirosul de iarba curata. Ce-I drept, e un statut oarecum privilegiat si pana-l ocupi mai dureaza cateva lacrimi, un pic de nervi si cateva suturi in fund. Ai fost si tu acolo cel putin o data. Nu prea ai cum sa ramai pe viata un observator fin care trage concluzii si aplica in favoarea lui mereu. Din nefericire suntem vesnic subiecti pentru alti observatori. Intrebarea pe care ti-o pui si tu si mi-am tot adresat-o si eu in ultima perioada e: “cum scap cu Sinele nevatamat si cu lectiile apretate?”. Cred ca stiu exact cum trebuie facute lucrurile ca noi sa iesim cat de cat profitabil. Am sa-ti impartasesc reteta mea care, atentie, nu se aplica tuturor, dar vorba vine, incercarea moarte n-are, doar rani usoare. Daca esti genul de om care se implica oarecum repede si si-o ia in freza la fel de urgent, atunci bine te-am gasit. Eu sunt TU. Daca esti genul de persoana etern consternata de rautatile celor din jur si prima reactie e aruncatul fast cu sageata, atunci iti zambesc si te imbratisez. Oficial ai intrat in clubul “ASA NU”. Cel putin asta ar spune toti “varstnicii”. Hai sa-ti spun eu altceva, nu conteaza! Oricum nu conteaza daca te arunci cum nu conteaza nici daca te retragi. Oricum nu o sa-l ai nici daca faci roata tiganului sau prajituri cu mere la cuptor. Nu o sa fie bine nici daca te porti ca un adult cult si nici daca te porti ca un idiot. Nu conteaza nici daca esti matur si nici daca esti imatur. Daca nu E, nu E nici cu bunele si nici cu relele. Raspunsul? Chill. Relaxeaza-te trage un fum, bea un vin, plangi o tura , futi un pumn la perete si cam atat. Chill. Neesential ce-ti zic ceilalti pentru ca te nasti singur si mori la fel de singur. Faptele sunt fapte..... cica e important cum se petrec. O lae. Important e ca uneori nu se petrec. Punct. Daca vrei un Sine sanatos, nu mai insista. Cam asta e secretul....cand nu-ti iese las-o asa. Chiar daca vine X si Y si-ti spune “bai vezi ca nu-i bine ce faci”. Stafi flex....suntem oameni si ne place sa ne dam cunoscatori. Ideea e ca rahaturile se intampla si celor mai chibzuiti. Asa ca...paru’n vant, cercelu’n buza, noua nu ne bate vantul la peluza.

Nu e de ajuns

Nu e de ajuns sa imi doresc! Nu a fost niciodata de ajuns sa iubesc. Nu a fost niciodata suficient plansul. Nu au fost niciodata suficiente dramele. Nu-mi sunt niciodata de folos compatimirile si nici ajutoarele mai mult sau mai putin conditionate. Nu ti-a ajuns sinceritatea si n-ai acceptat realitatea mea. Ne-am luptat ca balaurii in asfintit si ne-am scuipat cu flacari orgoliile. N-am inteles niciodata de ce trebuie sa ocolesc atat de mult obiectivul tintit. De ce trebuie sa imi strang inima in palmi si sa o sarut cu umilinta. O privesc atat de jenata si mi-e atat de urat de unele dorinte incat nu mai stiu care sunt ale mele si care sunt ale ei.
O simt ca pe un copil parasit. Nu mai stiu cum sa o imbrac si cum sa-i incurajez pasiunile. Nu a fost niciodata de ajuns sa cred ca va fi bine. Te rog sa fii acolo! Nu a fost niciodata de ajuns sa-ti cad la picioare ucisa de o dorinta care nu e a mea. E a ei. E atat de mica si de frageda incat ma urasc pentru ca n-am ingrijit-o niciodata. Am daruit-o atator monstri nemodelati si atator masti pictate. Ne caram ca alcoolici in miez de noapte prabusiti in amorteala unei iluzii false. Ma gandesc astazi la ea cu pleoapele cazute si cu bratele greoaie. As vrea sa fie de ajuns micuta mea. As vrea sa putem aduna obiecte pretioase si sa ne straluceasca ochii in lumina lor atunci cand intunericul e mai crunt decat singuratatea noastra. Dar nu e de ajuns sa incercam. Nu mai e de ajuns sa credem. Nu mai e de ajuns sa ne daruim. Uneori e de ajuns sa cedam. Uneori e de ajuns sa uitam si pentru tine iubita mea, e de ajuns sa mori ca sa te nasti din nou la fel de imensa. Sa rezervam in tine locuri pentru cei ce vor pretui cate ai de daruit. Iarta-ma pentru ca eu nu mai sunt de ajuns ca sa-ti indeplinesc poftele. Imi pare rau ca nu mai e de ajuns sa te urasc si in acelasi timp sa-ti multumesc pentru toate alegerile minunate si pentru toate faptele, pentru toti oamenii pe care ai ales sa ii iubesti. Noi doua am iubit adevarul. Insa astazi nu mai e de ajuns.

Buna dimineata

Sunt o extremista. Polii opusi imi guverneaza majoritatea gandurilor si mai toate vorbele. Noi am mai vorbit despre asta. Unul a stiut cum sa-mi reteze culmile abrupte in situatii limita. Ieri m-ai palmuit pentru prima data. Nu stiam cum sunt palmele sentimentale daruite cu verticalitate de oameni pe care-i iubesti in tacere si care se incapataneaza sa-ti arate calea de mijloc. Ieri mi-a parut rau si m-am simtit egoista. Dimineata asta mi-a aratat o racoare de vara care seamana usor cu zapada de pe pervaz in miez de iarna. Doar copiii isi cer iertare. Doar eu ma scuz in infinitele mele gesturi necontrolate si in valurile verbale in care te inec. Ieri te-am simtit obosit si ieri am simtit ca am gresit. Sunt o extremista. Uit cand iubesc prea mult sau cand detest prea intens. Sunt tanara in dimineata asta. Sunt tanara si nesabuita si tu esti alinarea mea. Cafeaua amara sorbita in greata si fumul de tigara tras cu sete mi-au readus o senzatie pe care de obicei o simt in final. Astazi te-am pierdut. Ieri am gresit si in dimineata asta am realizat cat de mult te-am obosit incercand sa-ti arat ce sunt, de cand sunt in jurul tau. Se poate ca noi, donsoarele virgine intr'ale vietii sa nu realizam ca in toata straduinta de a demonstra si de a oferi, uitam sa cantarim cantitatile. Ca tot romanul suntem abundente si obositoare. Dar EL va sti si cel mai probabil va intelege. Cel mai ideal ne va spune si cel mai perfect, ne va ghida. Sau ne va lasa suspinand si reptetand la infinit aceeasi intrebare "buna dimineata? unde am gresit?".

I like

My Chemical Romance - I don't love you
Vezi mai multe video Diverse

Nota catre iubitorii modernismului

Am sa va salut cu respect pentru inceput. Am sa asez cuvintele in pagina cu tarie si coloana. Am sa astup toate reprosurile cu pamant nefiltrat. Am sa las toate invataturile neproductive primite de la voi sa se descompuna sub piciorusele mizere ale ganganiilor din subteran. N-am sa vin cu blasfemii si nici cu durerile-n cot de rigoare. Asa as fi facut ieri. Dar zilnic invat ca indiferent de mandriile mele si principiile mele revolutionare concluziile raman aceleasi. Evenimentele se incadreaza in acelasi mod. Superficialul ramane la fel de pretuit precum instinctul animalic pe care ati ajuns sa-l catalogati ca fiind....normal. Ratiunea e un fel de maioneza expirata inlaturata de pe un sandwich achizitionat in graba. Am observat cu tristete ca acceptarea si recunoasterea atrag dupa sine aceleasi reactii precum negarea si renegarea. Imi plac in continuare privirile voastre bulbucate cand arunc cu incredere convingerile “old school” pentru voi si atat de “safe teenage” pentru mine. Am inteles ca problemele nu dispar daca ne refugiem la capat de lume si ne laudam cu o noua identitate si un nou inceput. Am reusit in acelasi timp sa convietuiesc cu noile idei si cu noile placeri. Dar nu am reusit niciodata sa le traiesc cu aceeasi intensitate ca si voi. Din pacate ma scald in ape profunzi si astea superficiale care ridica in slavi momentul, nu-mi aduc decat senzatia ca am platit o prostituata sa scape un tanar de virginitate. Simt ca placerile voastre de moment sunt niste lucruri banale cumparate la colt de strada. In continuare atac visul si porcariile astea de sentimente care pentru voi sunt niste bancuri proaste. Ciudata e rusinea pe care uneori o simt si care n-ar trebui sa apara decat la cei slabi. Oficial sunt slaba. Sunt invadata de intrebari si de senzatii necunoscute. Ma tortureaza gandurile si cu toate astea apreciez dorinta ego-ului meu de a privi lucrurile putin...altfel. Pentru voi cei care ma scuipati... sunteti interesanti. Pentru voi cei care intelegeti...sunteti fascinanti. Pentru noi ce care convietuim....suntem mici...mult prea mici in fata naturii. Paharul tau e la fel de gol precum profunzimea pe care o simti intr-o piesa haotica lipsita de versuri si savurata in mireasma unei marijuane. Sa traim bine!!! Oare traim macar putin?

4 you...

Suflet alimentar

Shhhhttt!!! Auzi? Sunt pasii gresiti care ne-au daramat tencuiala. Sunt toate nemultumirile pe care le-am strans meticulous ca o sarantoaca jerpelita in genunchi si-n coate. Am cucerit culmi. N-am sa neg niciodata cate am avut si cate am aruncat. N-as putea sa declar cu putere ca n-am reusit sa ii ating sau sa-I am. Mi-ar fi rusine de tot ce-am trait ca sa le acopar cu umbra unui viitor necunoscut. Ai vazut cat sunt de fascinanti roboteii societatii cu ale lor preocupari si cu ale lor plasute ticsite cu produse perisabile? Sunt atat de simpatici cand se aduna si-si arunca energii. Imi plac si mie si n-am sa neg ca unul din ei imi va cuceri simplitatea si va face din ea un mare kitch. Probabil ca tot sufletul uman e de fapt o alimentara care din cand in cand mai face cate un inventar si-si mai imbunatateste produsele. Le inlocuieste atunci cand expira sau le arunca atunci cand nu mai sunt de folos. Le adaptam in functie de preferinte si e foarte ciudat cat de jigniti ne simtim cand suntem tratati ca niste conserve de peste. Cu toate ca m-am pierdut de multe ori in sufletele marilor colegi de traume n-am reusit niciodata sa le raman fidela. N-am reusit niciodata sa impart cu ei senzatiile ciudate care ma incercau. N-am dorit niciodata sa impart si sa-mi subtiez povara. Am vazut mereu lucrurile mult mai mult decat le-au vazut ei si pentru asta mi s-a parut nedrept sa-i las sa-mi stearga ranile. Am preferat mereu sa-mi mangai singura handicapurile si sa-mi privesc rusinata imperfectiunile. Mi-a placut singuratatea inca de la prima serbare la care toate fetitele erau colorate si eu am ramas afara in ploaie imbracata ca o tarancuta, poate poate apare cineva sa-mi aseze si mie coronita pe cap. Am racit atunci. Am racit pentru totdeauna. Sa nu crezi ca sunt o eterna nefericita sau o telenovelista penibila. Sunt doar fana unei singuratati care ma hraneste si care uneori imi ridica mari semne de intrebare. Nu ti se intampla sa te vrei urat si nedorit in fata unei oglinzi cu toate complexele tale? Nu ti se intampla sa te vrei departe? Stiu ca ti se intampla. Singura diferenta dintre noi doi e ca asta e pentru tine o intamplare si pentru mine un mod de viata. Asta nu inseamna ca nu te iubesc si ca n-am sa poposesc zilnic sa-ti cumpar produsele. Te iubesc dar nu mai vreau sa arat.

Salut de vara

Te salut! Iti mai amintesti ce bolnavi eram dupa soare? Ce nebuni dansam pe ulitele denivelate? Nu stiu daca-ti mai amintesti cum ne priveam fugitiv pe dupa coclauri. Ma pufneste rasul cand imi amintesc cum ne priveam ca doi copii inteligenti care stiau urmatoarea miscare. Cand am plecat n-am plans. Mi-ai spus sa fiu curajoasa si la intoarcere te-am gasit cu ea. Erai putin mai sters si mai lipsit de viata. Iti mai amintesti ca ne erau rosii pometii de dragoste si respect? Ma acuzai frecvent de inconstienta, imaturitate si te aprindeai ca focul de tabara. Ieseau scantei cand filozofam in miez de noapte si ne suparam de zici ca eram iubiti de-o viata. Iti mai amintesti cand fumam pe furis in balcoane inguste si ne priveam ca si cum n-am fi stiut despre ce-i vorba? Ma urai pentru ce simt si eu te detestam pentru ce nu simti. Ma bateai colegial pe umar si-ti simteam dorinta in buricele degetelor. Imi amintesc cand te-ai suparat pentru ca eram prea joviala. Te supara naivitatea si uneori simt ca ai fi vrut sa nu ma mai vezi. Imi dadeai lectii de viata in asfintit si eu te contraziceam pana la apus. N-ai avut niciodata curaj sa ma prinzi si eu niciodata curaj sa cedez. Acum e vara. E anotimpul din ochii tai si caldura din vocea ta. Gasca te ridica mereu in slavi si erai singurul care ma infrunta in replici dure. In multime erai viteazul in intimitate erai o slabiciune. Te salut pentru ca n-am reusit niciunul sa ne consumam pasiunea. Eu pentru ca am gandit prea mult...tu pentru ca ai trait prea intens.

TEA

Cateodata ma amorteste scarba in care ma arunca rutina unei calatorii spre casa, spre maine, spre ieri. Stiu cand pasesc in tramvai ca scaunul ruginit din dreapta e liber. E ca un fel de renegat. Probabil derbedeii prezentului s-au distrat noaptea scrijelindu-l cu desene grotesti. Batranii si domnisoarele cochete trec mereu pe langa el si stramba din nas mimand dispretul. Ieri m-am infuriat si am dat din coate sa-l ocup si sa infrunt privirile taioase insa mi-a retezat calea o doamna. A privit lung scaunul si l-a ocupat frangandu-si mainile in poala marcata de o rochita rosie usor sifonata si poate putin cam disproportionata. A privit intreaga calatorie pe geam. Suvitele maronii ii mangaiau chipul in curentul gurilor rele care vuiau ca vantul in spatele ei. Asteptam sa o vad clipind sau macar stanjenita. A trecut mult timp de cand n-am mai remarcat o persoana atat de simpla intr-un decor atat de infect. As fi dat orice sa-i aud gandurile si sa-i descifrez gesturile.
In ultimii ani privirile celor din jur au devenit mai goale decat niste fantani atacate de seceta. Ea iesea din sfera uratului. Si facea asta cu mandrie si constienta de tot ce a trait. Avea chipul ars de soare si genele clatite de mare. M-am simtit mandra de ea. M-am simtit implinita sa o vad atat de fericita in lumea ei si atat de napasatoare in marea asta a aparentelor. Era mult prea prabusita in esenta vietii incat sa-mi observe privirea insistenta care o analiza din cap pana in picioare. Dupa cateva statii s-a ridicat elegant si a plutit catre iesire. Sunt convinsa ca celorlalti le parea absurda si neinsemnata. Mie mi s-a parut glorioasa, frumoasa si de o profunzime coplesitoare. As fi vrut sa-i spun macar ca eu o vad asa cum e ea si am sa-i spun Tea. Pe Tea am sa o iubesc in toate momentele grele si am sa mi-o amintesc in toate clipele de slabiciune. Cu Tea n-am sa uit niciodata cat e de important sa traiesti in viata ta si nu a celorlalti.